Nu credeam in vecii vecilor ca ungurii ne pot canta imnul. Se pare ca mi-au demonstrat contrariul, iar mie personal spre propria-mi rusine mi-au dat o palma moral, dat fiind ca nu prea ii am pe maghiari la suflet.
Intr-o lume in care roiesc interese, bani grei, inselatorii si alte multe fapte de gen, a aparut o dovada rara ca inca suntem oameni, cu ai nostrii vecini cantandu-ne imnul. Reversul medaliei este pierderea unui sportiv de clasa mondiala.
The million dollar question este: chiar trebuia sa piara un suflet pentru a fi mai uniti?
Rarisima dovada de caracter a avut loc la dezvelirea unui bust al handbalistului in orasul in care aceste este idolatrizat, Veszprem. Jos palaria in fata locuitorilor din Veszprem! merita tot respectul cuvenit.
R.I.P. Pasarila!
