Nu credeam in vecii vecilor ca ungurii ne pot canta imnul. Se pare ca mi-au demonstrat contrariul, iar mie personal spre propria-mi rusine mi-au dat o palma moral, dat fiind ca nu prea ii am pe maghiari la suflet.
Intr-o lume in care roiesc interese, bani grei, inselatorii si alte multe fapte de gen, a aparut o dovada rara ca inca suntem oameni, cu ai nostrii vecini cantandu-ne imnul. Reversul medaliei este pierderea unui sportiv de clasa mondiala.
The million dollar question este: chiar trebuia sa piara un suflet pentru a fi mai uniti?
Rarisima dovada de caracter a avut loc la dezvelirea unui bust al handbalistului in orasul in care aceste este idolatrizat, Veszprem. Jos palaria in fata locuitorilor din Veszprem! merita tot respectul cuvenit.
R.I.P. Pasarila!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu